Cand putem considera un client rau-platnic? Ce prevede legislatia in acest sens?
Regula este ca un debitor devine rau platnic din momentul in care depaseste scadenta inscrisa in contract pentru indeplinirea unei obligatii de plata. Doar contractul, care reprezinta legea partilor, poate defini in mod corect acest moment.
Ce se intampla totusi cand contractul nu exista, factura nu are scadenta sau momentul platii nu este reglementat in vreun fel? Cum determinam scadenta ca si moment de la care debitorul poate fi considerat rau platnic?
In aprilie 2013, Parlamentul Romaniei a publicat in Monitorul Oficial Legea nr. 72/2013 a care a transpus in legislatia nationala prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea intarzierii la plata in tranzactiile comerciale.
Potrivit Legii 72/2013, in ceea ce priveste relatiile dintre entitati private, cu exceptia relatiilor intre entitati private si consumatori, termenul prevazut de lege pentru cazurile in care termenul de plata sau scadenta nu sunt mentionate intr-un contract, este de 30 de zile calendaristice, calculat:
• de la data primirii facturii;
• de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data primirii facturii nu este certa;
• de la data finalizarii procedurii de receptie, conform legii perioada de receptie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor.
Precizam ca Legea 72/2013 nu se aplica creantelor ce urmeaza procedura insolventei.
